Jurnalul unui jurnalist fara jurnal
Daca celebrului caine al lui Pavlov (un savant inocent, bun crestin, totusi premergator al psihologiei colectivist-staliniste) i se arata, de pilda, carne, el saliveaza... etc.Intr-o faza mai evoluata a experimentului cu acest <>, cainelui i se arata un cerc fluorescent si i se da carne. Deci: cerc egal placere, bucurie. Apoi i se arata o elipsa, tot fluorescenta, si i se aplica o bataie zdravana. Cu timpul, elipsa devine egala cu durerea, spaima. Dupa ce aceste doua reflexe sunt bine fixate, se trece la un experiment-limita. I se arata cainelui un cerc (bietul caine!), acesta saliveaza, conform stiintei. Nu i se da carne, bineinteles. Apoi, cercul e turtit si transformat, sub ochii animalului, in elipsa. Cainele da semne de groaza. Incet-incet, elipsa se transforma in cerc, apoi iar in elipsa - cainele trecand succesiv de la bucurie la frica. Dupa numai patru-cinci asemenea treceri, cainele capoteaza, innebuneste, devenind insensibil la orice fel de semn luminos. Poate sa si moara de foame...Prin anii cincizeci, mi se explica stiintific de ce, de sarbatorile politice, vitrinele se umpleau de mancaruri. Sa se creeze asociatia respectiva.La anchete stiam deja ca o zi calda, una rece, azi incurajare, maine amenintare nu sunt decat metode prin care se urmareste starea de letargie.Daca, dupa atatea ingheturi si dezgheturi, epoci de inchidere si deschidere, libertate si teroare, mascari si demascari, poporul da semne de catatonie sau indiferenta inseamna ca Pavlov si Secenov erau mari savanti si ca vorba noastra veche <> nu e chiar salutara. (Ion D. Sirbu
101.76 Lei în magazinul BookZone
