Limbajele noastre, limbile nimanui - Anca Chiorean

Limbajele noastre, limbile nimanui. Ritmuri de violentare a limbajelor literaturii Reflectia specialistului se construieste urmand traseul unei pasiuni pentru o tema culturala eterna - cea a imaginarului lingvistic - pe cat de copios ilustrata in literatura universala, pe atat de putin abordata in analize de detaliu, pentru cazul literaturii romane. Pasiunea pentru subiect este cea care o ajuta, in primul rand, pe autoare, sa isi intemeieze sintezele pe o bibliografie impresionanta - prin acuratete, ca si prin actualitate. Aceeasi pasiune subintinde, de-a lungul intregului volum, decupajul exemplelor, spuneam, mergand de la modernismul (romanesc, european...) la constructiile artistice extrem-contemporane, ce recurg inclusiv la transmedialitatea electronica a noilor limbaje artistice. Autoarea urmareste o tema de poetica a imaginarului inseparabila de poetica lingvistica a experimentalismelor literare din variate epoci; analizele sale intorc, astfel, literatura - ca ,,arta a cuvantului" (dupa Holderlin) sau ca ,,arta a cuvantului care lipseste" (dupa Steiner) - la concretetea materiei sale constitutive, ridicata la rang de substanta simbolica a propriilor teme. In epoca noastra, cand literatura este tot mai adesea studiata ca repozitoriu al unor ideologii si ca marturie (daca se poate, critica) a unor epoci sau a unor lumi, studiata, asadar, pentru ceea ce spune, pentru capacitatea sa de a referentia o istorie si de a transmite un mesaj catre public, in astfel de vremuri, cartea Ancai Chiorean trebuie salutata si ca o necesara reasezare a echilibrului ireductibil dintre cele doua functii ale limbajului (...si problema stilului, cum spunea teoreticianul meu literar favorit). - Ioana Bot