Manifestari renale in boala cronica de ficat - Marilena Stoian

Functia renala este adesea afectata la pacientii cu boli hepatice cronice. O astfel de disfunctie este un fenomen dinamic, cu un spectru variind de la leziuni renale acute pana la boala renala cronica. Injuria renala acuta este una dintre cele mai frecvent intalnite complicatii la pacientii cu boli hepatice cronice decompensate, cu o prevalenta estimata de 20% 50% in randul pacientilor spitalizati. Datele din literatura conchid asupra riscului crescut de aparitie al insuficientei renale la pacientii cu ciroza, in comparatie cu persoanele fara boli hepatice. Intelegerea noastra despre fiziopatologia, definitia, clasificarea diferitelor subtipuri de afectare renala in bolile hepatice cronice si gestionarea acestora a evoluat de a lungul anilor. Ghidurile de practica medicala si datele noi din literatura de specialitate ofera o abordare holistica in tratarea acestor pacienti. Asocierea insuficientei renale fulminante cu boli ale ficatului este cunoscuta de peste 150 de ani si a fost raportata pentru prima data in 1863 de Austin Flint, intr o serie de cazuri de pacienti cu ciroza si ascita. James Gordon Heyd a descris o deteriorare clinica fulminanta dupa interventii chirurgicale in sfera bilio hepatica sau post apendicectomie, caracterizata prin anurie si cresterea ureii serice, in ciuda unei functii renale aparent normale timp de 24 36 de ore anterior interventiei chirurgicale. Aceasta a fost numita sindromul Flint sau sindromul Heyd si ulterior denumita ,,insuficienta hepatorenala". In anul 1927, Furtwangler a raportat o serie de cazuri de necroza corticala fulminanta la ambii rinichi in urma unui traumatism hepatic. Prima conferinta de consens care a decis asupra unei definitii uniforme a sindromului hepatorenal (SHR), care a avut loc in 1978 la Sassary, Italia, a definit afectiunea ca o disfunctie renala acuta asociata cu retentie de sodiu la pacientii cu boala hepatica acuta sau cronica. In deceniul urmator, insuficienta renala la pacientii cu ciroza a fost definita ca valoare a creatininei serice (sCr) ≥1,5 g/dl, deoarece aceasta a fost considerata un indice al ratei de filtrare glomerulara (RFG)