Misterioasa disparitie a unui pitic de gradina

Suntem cu totii niste umbreDe om dezamagit un pic,Ne consolam insa cu gandulCa omul e si mai pitic.Suntem cu totii cam ridicoliSi la gandire cam greoi,Dar omul fara sens in viataE mai ridicol decat noi. Fiecare gradina are piticii ei: bucatari, florari sau jucatori de carti, pitici cu telefon, binoclu sau telecomanda. Din plastic, ceramica, ghips sau lemn.Din cand in cand, se strang cu totii sub clar de luna pentru a se incarca de energie si... a mai uita de oameni. Neglijate, micile obiecte-fiinte hotarasc sa paraseasca gradinile, la indemnul lui Filip, baiatul care le calauzeste, roiuri-roiuri, cu sunetul legendar al fluierului.Revolta piticilor naste o apriga dezbatere publica despre sensul vietii, iar proprietarii lor, cu sufletul rascolit, isi cantaresc cu luciditate idealurile pierdute si bucuriile uitate