Moara cu noroc

Slavici este considerat unul dintre marii clasici ai literaturii romane, alaturi de Eminescu, Creanga si Caragiale, fiind supranumit parintele nuvelei romanesti si un fin observator al lumii rurale transilvanene de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Nuvela psihologica Moara cu noroc, publicata in 1881, este mai mult decat o poveste despre lumea satului transilvanean, este un studiu al framantarilor omului aflat in fata tentatiei banului si al compromisului moral. Nuvela reflecta viziunea lui Slavici asupra lumii satului romanesc si se remarca nu doar prin autenticitatea universului descris, ci si prin complexitatea personajelor si prin aspectele psihologice si morale, avand un caracter puternic moralizator