Nemuriri trecatoare - Costinel Petrache

Pana poetului Costinel Petrache nu ,,ramane in cerneala", ci alearga pe hartie in fiecare clipa, s-ar zice. Admirabile in cazul lui nu sunt doar vivacitatea verbului si inventivitatea rimelor, ci seninatatea cu care priveste curgerea timpului si rotirea ciclurilor naturii, bucurandu-se si de sosirea toamnei: ,,doar roua-a mai ramas in urma coasei/ pasarile se inteleg prin soapte", intr-un octombrie din care autorul stie sa aleaga lumina si culoarea, nu micsorarea zilelor. Vrednic si decis, poetul este in adanc o natura delicata si sensibila, ce vibreaza la cantecul amintirii si la etalarea sincera a nostalgiilor. Senzatia nemuririi este asumata ca ,,trecatoare", dar nu eclipseaza niciodata in intregime optimismul funciar al unui cantaret al frumusetii existentei. - Horia Garbea nostalgie noiembrie se scutura de toamna mai altfel ne-ntelegem din priviri in lutul stramt o brazda ne rastoarna suntem tot mai invinsi de amintiri rugam tacerea de inca un ocol nu avem loc in largul absolut doar sa-mplinim rostul ultimului rol jucat din nestiut in nestiut sa retraim macar o intamplare cand nu credeam nicicand ca ne-om iubi departarea s-a stins intr-o carare pe care am jurat ca ne vom fi