Noul Testament. Editie Anastatica

Orice editie anastatica a unei carti de referinta este, mai mult decat un eveniment livresc sau omagial, o reinviere spirituala, o readucere in prim-planul memoriei culturale si colective a unei valori perene. Cand cartea intrupeaza valori spirituale impartasite de aproape toata umanitatea si de o intreaga natiune sau comunitate de credinta precum Biserica Catolica, editia anastatica se inalta ca un monument, celebrand nu doar intelepciunea lumii trecute si pe inteleptii ei, ci prezentul spiritual al celor care iubesc si cauta fervent adevarul si, potential, viitorul inefabil, pentru multe generatii, al gandurilor celor mai adanci si al faptelor celor mai inalte de care este capabil omul. Un astfel de reper este traducerea Noul Testament al Domnului nostru Isus Hristos pe intelesul tuturor, a Fericitului Martir si Arhiereu al Lugojului, Dr. Ioan Balan (1880-1959). Publicata pentru prima data in anul 1925 la Tipografia si Libraria Romaneasca S. A., Oradea-Mare, cu binecuvantarea episcopului roman unit al Oradiei, alt Fericit martir, Valeriu Traian Frentiu, pe cand era canonic capitular mitropolitan si rector al Academiei de Teologie din Blaj, traducerea a mai cunoscut alte doua editii: prima, dupa 13 ani de la intaia publicare, in anul 1938, cu un Cuvant inainte apartinand Arhiepiscopului Mitropolit de Alba Iulia si Fagaras, Dr. Alexandru Nicolescu (Blaj, 22 Noiembrie 1937) era o reproducere fidela a celei din 1925; a doua, publicata dupa 70 de ani, in 1995, la dorinta Eminentei Sale Alexandru Cardinal Todea, cu editarea si corectura Pr. Ioan Vasile Botiza, profesor de teologie biblica la Institutul Teologic ,,Sf. Ioan Evanghelistul" din Cluj si cu binecuvantarea episcopului de Oradea, Vasile Hossu, beneficia de imbunatatiri generale ale textului traducerii si aducerea la zi a notelor explicative bogate si a limbajului. Traducerea nu a ramas neremarcata international, asa incat, in numarul 145 din anul 1927 al revistei de studii bizantine Echos d'Orient, reputatul orientalist, asumptionistul Severien Salaville publica o nota bibliografica (pp. 127-128) in care saluta lucrarea si, in special, notele exegetice bogate si competente si propunea sugestii pentru imbunatatirea preciziei textuale in conformitate cu textul grec pentru editiile viitoare. Totusi, din cauza circumstantelor istorice generate de arestarea episcopilor greco-catolici in 1948 si persecutarea Bisericii Unite prin scoaterea in afara legii de catre regimul comunist, traducerea Balan nu a urcat nici pe firmamentul culturii romanesti, nici pe cel al propriei Biserici, din motive evidente. Argument suficient pentru publicarea unei editii anastatice a traducerii, dar sunt multe altele atat istorice si omagiale, cat si spirituale si cultural stiintifice, fara a le exclude pe cele de natura practica. Iata cateva dintre ele: Anul acesta se implinesc 100 de ani de la prima publicare a traducerii si 145 de ani de la nasterea episcopului Balan. Intre timp, prin harul lui Dumnezeu si vicisitudinile istoriei, episcopul Lugojului este celebrat cu titlul de Fericit martir in calendarul Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-catolice. Este un privilegiu acela de a atinge relicvele sau un vesmant sfintit cu sange de martir, dar este, de asemenea, o imensa binecuvantare a rasfoi paginile spalate de sudoarea muncii lui. Traducerea este intr-o limba romana frumoasa, curgatoare, cu neologisme blande, potrivite unui text biblic, si cu mireasma de biserica veche a arhaismelor potrivite numai unui evangheliar. Notele exegetice si explicative deosebit de bogate sunt in mare parte valide din punct de vedere biblic si astazi, iar aparatul critic faciliteaza accesul la nuantele cautate si la detalii teologico-biblice de nisa. Este atat un text inteligibil si accesibil pentru cititorul fara studii teologice cat si o buna baza pentru studiile biblice mai aprofundate. Lucrarea Fericitului Ioan Balan al Lugojului nu este suspendata in spatiul individual al unei culturi teologice de exceptie, ci este adanc ancorata in marea cultura a literaturii bisericesti romanesti si in traditia intelectuala a Bisericii Blajului: ea porneste de la textul Noului Testament din Biblia de la Blaj (1795) a lui Samuil Micu, adaugand o intensa munca de indreptare, de conformare cu textul grec, de facilitare a accesului cititorului prin folosirea limbii romane contemporane, fara a mai pune la socoteala abundenta de explicatii si bogatul aparat critic. De aceea, traducerea poate deveni, dupa o ulterioara diortosire, versiunea reprezentativa in cultura romana si text canonic al Noului Testament pentru Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica si, de ce nu, vestirea buna de pe paginile sacre ale Evangheliarelor ei. - pr. Gabriel Marian Marincas Traducere de canonicul Dr. Ioan Balan.