Pachet 2 carti: Delirul + Psihologia multimilor - Marin Preda, Gustave le Bon

Pachetul contine 2 carti: • Delirul - Marin Preda (504 pagini) • Psihologia multimilor - Gustave Le Bon (160 pagini) Delirul: Delirul reprezenta pentru Marin Preda un dublu pariu. Pe de o parte, trebuia sa fie un roman istoric - si ramane singurul roman istoric scris de el -, pe de alta parte, scrierea avea un rol cu totul special in cadrul proiectatei ,,Comedii taranesti", pe care autorul o planuia inca din perioada 1948-1949. Intr-un interviu acordat lui Mihai Ungheanu, Preda se referea si la un eventual volum doi al romanului, care ii ridica o problema delicata: ,,Va trebui sa gasesc formula miraculoasa cu ajutorul careia sa pot urmari personajele mele pana in anul 1946, cand se incheie soarta lui Antonescu in fata Tribunalului Poporului. Epilogul va urca pana in anii 1953". Asadar, in acest volum II (nerealizat) era interesat, nici mai mult, nici mai putin, decat perioada instalarii stalinismului in Romania si transfigurarea epica a unui episod cu totul special: celebrul proces al Maresalului, din 1946, urmat de uciderea acestuia. - Oana Soare Editia stabilita de Alexandru Preda a pornit de la dactilograma Delirului si a confruntat toate editiile postume. Studiul critic al Oanei Soare clarifica povestea receptarii acestei carti, un fandom al culturii romane. Delirul, asa neterminat cum este, este cartea cea mai indrazneata si mai grea de idei din cate a scris Marin Preda, implantata puternic in istorie, in destinele tarii noastre din anii 1940-1941, intunecati, bantuiti de furtuni inca neintelese atunci. Psihologia multimilor: Celebra lucrare a lui Gustave Le Bon, Psihologia multimilor, a constituit un raspuns la provocarile istoriei: lupta dintre revolutie si restauratie. Ca om de stiinta, Gustave Le Bon a cautat sa explice catastrofele sociale din trecut si a incercat sa afle cauzele dezorganizarii sociale din Franta anilor sai. Actiunea multimilor si greselile de guvernare ale clasei dominante - iata cele doua elemente fundamentale spre care a condus reflectia fondatorului psihosociologiei franceze, care in ultima parte a vietii si-a consacrat eforturile intelectuale pentru educarea elitelor in spiritul sporirii responsabilitatii politico-militare. Oamenii politici de talia unui Raymond Poincare (presedinte al Frantei intre 1913 si 1920) sau Theodore Roosevelt (presedinte al S.U.A. intre anii 1901 si 1909) au acordat atentia cuvenita lui Gustave Le Bon si conceptiei sale despre unitatea mintala, emotionalitatea si caracterul rudimentar al proceselor intelectuale ce ar caracteriza multimile. Le Bon a descris, mult inaintea lui George Orwell si mai profund decat acesta, distrugerea personalitatii intr-un sistem politic totalitar. - Septimiu Chelcea