Pachet Destine pictate in soare

ArtistulJoseph isi doreste un singur lucru: sa fie primit in lumea lui Tartuffe.Ettie isi doreste exact opusul: sa scape din ea.Anul 1920. Pictorul Edouard Tartuffe traieste retras la o ferma izolata. Aici, timpul a incremenit in loc, iar aerul se misca doar atunci cand el ridica pensula. Ettie, nepoata sa, are grija ca totul sa fie in ordine: curata, pregateste atelierul, spala pensulele si creeaza in jurul unchiului ei spatiul perfect in care arta poate sa respire.In aceasta liniste apasatoare paseste Joseph, un jurnalist fascinat de povestea geniului Tartuffe. Curand, descopera ca, sub atitudinea calma a tinerei Ettie, mocneste un secret periculos.In fiecare noapte, ea copiaza tablourile lui Tartuffe. Le reproduce pana la ultima tusa, iar copia si originalul devin imposibil de deosebit. Insa cand focul izbucneste in atelier si distruge aproape totul, nimic nu mai poate ramane ascuns.Ani mai tarziu, in 1957, o femeie priveste Ospatul, tabloul celebru despre care se spune ca ar fi singurul care a supravietuit incendiului. In fata lui, ramane o intrebare: cine este, cu adevarat, artistul?Recenzii O poveste ca o pictura care prinde forma sub ochii tai. Lucy Steeds construieste un univers dens, senzorial, in care lumina verii, mirosul de terebentina si tacerile dintre personaje devin la fel de importante ca actiunea. - Melly Mi-a placut tare mult povestea de iubire delicata, construita din priviri, gesturi mici si momente in care doua personaje incep sa se vada cu adevarat. Relatia dintre Joseph si Ettie este ca o forma de trezire: el incepe sa inteleaga lumea din jurul lui, iar ea incepe sa inteleaga ca viata ei ar putea fi mai mult decat umbra atelierului in care a crescut. - Florence Ettie nu este o eroina clasica si nici o rebela zgomotoasa. Revolta ei este lenta, tacuta, dar cu atat mai puternica. Romanul devine astfel o reflectie dureroasa si eleganta despre modul in care istoria a ales, de prea multe ori, sa admire capodoperele fara sa se intrebe cine a platit pretul pentru ele. - SophiaPortocale amareIntre anii 1920 si 1960, Nardina, Sabedda si Carlotta lupta si iubesc pe fundalul unei lumi in schimbare, care trece prin fascism si razboi si ajunge, in cele din urma, sa spere in reconstructie. Viata ii rezerva fiecareia incercari cumplite, precum si puterea unei iubiri mai presus de judecata barbatilor. Inspirandu-se dintr-o poveste adevarata, Milena Palminteri debuteaza cu un roman matur si coplesitor, scris intr-o limba plina de nuante si populat de personaje memorabile, ce isi imbratiseaza destinul cu o dureroasa demnitate.Recenzii: Un roman superb, scris divin pentru a fi un debut narativ, cu un final care m-a emotionat. - Ilaria Panaiia Ultimele 30 de pagini au fost pentru mine o lacrima dupa alta. Aceasta carte mi-a trezit dorinta de a ma intoarce in Sicilia... In Sicilia acelor vremuri... ❤️ - Rosaria Giove Portocalele amare intra cu dreptul printre cele mai frumoase carti pe care le-am citit vreodata. Frumoasa, frumoasa, frumoasa! - Carmen Marciante Fundalul unei Sicilii amare a dat un parfum incredibil acestor pagini. Atmosfera din perioada fascista si apoi din perioada postbelica i-a dat un gust aparte, aproape nostalgic. - Valeria Este povestea unor femei care isi infrunta destinul cu puterea pe care doar femeile o au. Frumoasa Sicilie, cu gusturile si culorile sale, cu senzatiile si sentimentele intense. Am admirat marele talent expresiv al autoarei si sper sa citesc curand o noua lucrare de-a ei. - Daniela Boni Nu este niciun cuvant pus aiurea in aceasta istorie, niciun fragment care sa nu ajunga exact acolo unde trebuie. Totul isi gaseste randuiala, fiecare situatie isi va avea rezolvarea. Doar acel gol din inima Carlottei pare sa nu aiba liniste. - La Libridinosa Acest roman este o broderie, inspirata din scrisul Milenei Palminteri, un stil care aminteste de clasici, primitor, invaluitor si captivant pentru cititor pana la punctul in care acesta nu mai poate respira, dornic sa afle cum se vor impleti firele! Este o broderie ale carei culori amintesc de albastrul acelei mari limpezi si imaculate, dar si de ariditatea unui tinut aspru, uneori ostil, ai carui locuitori au invatat sa-si pazeasca spatele de dusmani, dar mai ales de prieteni. - Carla Ma intreb daca si cartile pot emana un miros? Si nu ma refer la mirosul de hartie - e aproape evident! Vorbesc despre parfumurile continute intr-o poveste. Pentru ca, daca ar fi asa, acest roman ar mirosi a soare, sare si citrice, a iubire, dispret si mare, a singuratate, a intrigi si a acea Sicilie care a fost si poate ca inca este si astazi. - Chiar