Pachet In toate culorile sperantei

Clubul de lectura de vineriUnele carti nu schimba trecutul. Dar iti pot arata drumul inapoi spre oamenii pe care nu vrei sa-i pierzi.Vara se asaza peste orasul Nohara, iar mica Librarie de Vineri se pregateste sa-si redeschida portile. Au trecut patru luni de cand Fumiya s-a alaturat echipei de librari care par sa gaseasca, de fiecare data, cartea de care ai nevoie inainte sa stii ca o cauti.Cand vacanta incepe, orasul se pregateste pentru Festivalul Noptilor Albe, iar o eleva pe nume Sayo ajunge la librarie cu o dorinta neobisnuita: sa readuca la viata Clubul de lectura de vineri, cel care a dat candva numele locului. Pentru asta, are nevoie de ajutorul celor trei fondatori, Makino, Yasu si Sugawa, deveniti intre timp librarii care pastreaza vie magia de la Kinyodo.Numai ca revenirea clubului deschide... o usa spre trecut. In spatele povestilor impartasite, al recomandarilor de vara, al limonadei reci si al discutiilor despre carti, se afla amintirea lui Jin, prietenul fara de care Clubul de lectura de vineri nu ar fi existat niciodata.Incet, printre secrete vechi si intalniri care par intamplatoare, Fumiya intelege ca unele carti nu sunt simple povesti asezate pe raft. Unele apar exact cand trebuie, ca sa aduca oamenii la aceeasi masa, sa repare taceri, sa pastreze vie memoria celor plecati si sa le dea celor ramasi curajul de a merge mai departe.Recenzii? Pentru mine, aceasta carte este un anotimp al vindecarii. Sayo mi s-a parut una dintre cele mai frumoase prezente din poveste. Vine cu visul ei despre o tinerete ideala si cu dorinta de a reinvia Clubul de lectura de vineri, dar fara sa stie deschide o rana veche. Tocmai asta face aceasta carte atat de buna. Kinyodo nu mai este doar libraria care gaseste cartea potrivita, ci locul care trebuie, la randul lui, sa-si aminteasca si sa se vindece. - Nakoto ? Spatiul subteran al librariei, amenajat pe un peron abandonat, functioneaza ca o metafora eleganta a memoriei si a drumurilor netraite. Personajele nu sunt construite pentru efect, ci pentru autenticitate. Povestea vorbeste despre identitate, despre relatii intergenerationale si despre diferenta dintre a comercializa cartea si a trai prin ea. O lectura discreta, dar profunda, pentru cei care apreciaza literatura japoneza contemporana. - Tasia? Kinyodo, mica librarie din gara Nohara, devine aproape un personaj in sine. Ii simti rafturile, lumina, ceaiul, mirosul de pagini si linistea aceea speciala a locurilor care par sa te astepte de mult. Este o carte calda, japoneza pana in cele mai mici detalii, dar cu emotii foarte universale: frica de pierdere, dorinta de apartenenta, nevoia de a fi vazut si puterea unei carti de a spune lucruri pe care oamenii nu le pot rosti. - MarukiMarea m-ar picta in albastruCat timp marea ramane albastra, exista o parte din noi care inca mai poate spera.Jihad Dabbagh are saptesprezece ani si simte viata prin culori. Dar, dupa moartea neasteptata a mamei sale, toate nuantele se sting. Coplesita de pierdere si neinteleasa de tatal ei, este trimisa la Academia Braxton, unde numele ei si hijabul o transforma intr-o tinta, iar cei din jur o judeca inainte sa o cunoasca.Refugiul ei devine un vechi caiet de schite, facut din lemnul unui copac din orasul natal al mamei sale, in Siria, o tara pe care Jihad o cunoaste doar din povestile acesteia. Nu a mai pus mana pe pensula de peste un an, dar ajunge sa dea forma culorilor durerii, suferintei si doliului ei, pictand povestea drumului mamei sale prin Siria.Iar cand arta ei apare, ca prin magie, pe zidurile New Yorkului, durerea pe care o tinea ascunsa zguduie un oras intreg. Citeste aceasta carte daca: - Ai simtit cu tot sufletul emotia din bestsellerul Cat timp infloresc lamaii si iti doresti o poveste mai intima, mai calda, mai aproape de doliu si identitate.- Cauti un roman care nu vorbeste doar despre pierdere, ci despre felul in care iubirea se regaseste in limba, mancare, traditie, povesti si culori.- Iti doresti o carte cinematografica, cu imagini atat de vii, incat simti marea, rodiile, lemnul sirian si vopseaua de pe ziduri.- Iti plac romanele cu accente de realism magic, care pornesc dintr-o durere foarte reala si o transforma intr-o poveste plina de simboluri, culori si frumusete stranie. Siria din spatele povestiiSiria pe care Jihad o poarta in sange nu este doar tara mamei ei, a Mediteranei, a rodiilor, a limbii arabe si a povestilor spuse acasa. Este si o tara ranita de un conflict inceput in 2011, dupa protestele Primaverii Arabe, cand milioane de oameni au fost smulsi din casele lor, iar dorul de acasa a devenit, pentru multe familii, o rana dusa mai departe din generatie in generatie.Aceasta istorie nu apare ca o lectie, ci ca o absenta care doare. O simti in felul in care Jihad mosteneste o tara pe ca