Panica woke. Anatomia unei ofensive reactionare - Margot Mahoudeau

In discursul oponentilor sai, ,,woke" apare ca un amestec al tuturor lucrurilor care nu functioneaza, nu numai la stanga, ci si in marile companii si in institutiile publice, pe retelele sociale etc. O serie de anecdote mai mult sau mai putin exagerate ori inventate alimenteaza sentimentul unei amenintari tangibile si serioase: profesori hartuiti in campusuri sau contracte cu edituri incheiate brusc, din cauza unor opinii sau abuzuri comise ori suspectate a fi fost comise de autorii lor, inmultirea in companii a regulamentelor sau cursurilor de formare cu privire la chestiuni precum sexismul ori rasismul, schimbarea logoului unei marci cunoscute sau integrarea, intr-un plan de investitii in infrastructura, a considerentelor legate de justitia sociala - sunt toate tratate ca simboluri ale extinderii acestei amenintari. In general, originea sa geografica a fost identificata in ,,campusuri", iar in dezbaterea publica franceza, in ,,campusurile americane", comentatorii fiind aparent convinsi ca intreaga societate se percepe prin prisma revistelor academice. Desi nici miscarea BLM, nici protestele provocate de moartea lui George Floyd (si nici echivalentele lor franceze) nu isi au originea aici, infectia s-ar fi dezvoltat intr-o generatie de studenti confruntati cu teorii critice in cadrul cursurilor de stiinte umane si sociale din universitatile americane. In linii mari, ,,wokologii" au diverse teorii asupra fenomenului. Pentru unii, acesta isi are cauzele in probleme psihologice: este teza dezvoltata de Greg Lukianoff si Jonathan Haidt. Ei vad in acest fenomen efectul unei schimbari de comportament al parintilor fata de o noua generatie anxioasa si deprimata, al unui declin al practicii jocurilor in aer liber. Corelat cu expansiunea birocratiei in campusuri, cu polarizarea partizana si cu o mai mare reactie la informatiile nationale si cu o schimbare a sensului ideii de justitie sociala, acesta ar duce la aparitia in randul tinerei generatii a unei ideologii a sigurantei cu orice pret, care o impinge spre intoleranta si extremism. Mai concis, Brice Couturier descrie o generatie ,,Narcis la patrat", incapabila sa se adapteze la lumea reala. Un al doilea mod de a explica acest fenomen se bazeaza pe o istorie ideologica: este cazul lui Helen Pluckrose si James Lindsay (2021), care vad in fenomen o expresie a unei ideologii insidioase, postmodernismul, care s-ar fi extins in lumea educationala inainte de a se infiltra in restul lumii sociale. Pentru altii, in sfarsit, ,,wokismul" ar corespunde unei noi forme de religie, inlocuind vechile credinte cu un cult, la alegere, al diversitatii, victimizarii sau gandirii unice... Prezentat ca un fenomen politic, ,,wokismul" este de fapt tratat ca o nevroza, o manipulare sau o revenire la suprafata a subconstientului religios, si care trebuie combatut ca atare. In loc sa se ocupe de definitia si cauzele ,,wokismului", cartea de fata isi propune sa analizeze ce inseamna, din punct de vedere politic, asemenea popularitate pentru o categorie care, cu nici sase luni in urma, nu insemna nimic pentru cei care o foloseau si care, chiar si dupa punerea ei in circulatie, continua sa gaseasca putin ecou in randul populatiei generale. In asa fel incat intrebarea care ma preocupa este mai putin ,,ce este wokismul?", ci: de ce acest fenomen, real sau presupus, intereseaza o buna parte a lumii sociale, care are acces la platouri de televiziune, publica regulat in marile hebdomadare, obtine contracte cu edituri mai mult sau mai putin prestigioase, organizeaza colocvii si creeaza think tank-uri pe seama bugetului Ministerului Educatiei Nationale? Traducere din limba franceza de Alina Serban.