Pe culmile plictiselii - Radu Iliescu

Cititorule, cartea pe care o ai in mana este o lucrare de alpinism. Te va invata cum sa escaladezi cel mai greu traseu cu putinta, cel orizontal. Titlul ei contine, dupa moda postmoderna, o aluzie intertextuala la opera unui ilustru predecesor. In spatele trimiterii zace o justificata invidie: generatia noastra nu mai are luxul disperarii. Noi trebuie sa navigam in plata plictiseala, legati de catarg ca Odiseu odinioara, ca sa nu ne pierdem mintile. Intre drumul nostru si genunile din suflet e o pojghita subtire pe care trebuie s-o traversam cu prudenta celor care trec noaptea un rau inghetat. Cititorule, cartea pe care o ai in mana este o lucrare de cartografie. Este despre lumea pe care crezi ca o stii prea bine, careia noi insa i-am adaugat bisericile vii. Vezi tu, marea problema a hartilor contemporane este ca nu contin decat biserici moarte, adica transformate in muzee (muzeificarea este o specie a imbalsamarii). A figura pe o bucata de hartie nodurile vii ale spiritualitatii s-ar putea sa salveze vieti, si cu certitudine salveaza morti. Niciun cartograf al lumilor spirituale nu-si poate dori mai mult. Cititorule, cartea pe care o ai in mana este o lucrare profetica. Materia ei este prezentul si imediatul. Intr-o lume in care realitatea se inginerizeaza, profetii nu mai trebuie sa se concentreze la viitor. Se spune ca titanul Atlas ar tine bolta cereasca pe umeri, iar oboseala lui ar aduce catastrofe din inalt. Hermeneutul prezentului este prins intr-o agonie cu nimic mai putin eroica: el trebuie sa duca in suflet povara plictiselii covarsitoare ale carei culmi orizontale sunt tributul pe care-l plateste veacului. Calare pe veac precum Praslea pe umerii acvilei care-l aduce din lumea subpamanteana in lumea cea reala, hermeneutul nu poate scapa nici el intreg: cel care locuieste dincolo si deopotriva dincoace de valul iluziilor platesc pretul plictiselii.