Pedagogia autonomiei - Paulo Freire

Pedagogia autonomiei este ultima carte a autorului, un indrumar al pedagogiei aplicate spre folosul dascalilor si invataceilor, trecand dincolo de separatiile lor politice. Nu e de mirare ca Freire este urat. El ne invata gandirea critica. A deveni un spirit critic este un proces fara termen. Devenirea nu se poate inscrie intr-o rubrica si nici nu se inregistreaza pe o fisa saptamanala. Frica a fost insuflata in chiar in maruntaiele educatiei, iar acum ne confruntam cu gripa stomacala a pedagogiei conduse de editori, centralizate, standardizate, capitalizate, cauterizate. Ce ne ramane de facut? - John Dale E imposibil sa devii profesor critic, daca repeti mecanic si pe de rost fraze si idei inerte, in loc sa provoci. Intelectualul care memoreaza, care citeste ore in sir supus textului, care se teme de risc, vorbeste despre lecturile sale ca si cum le-ar recita din memorie nu intelege nicio relatie - chiar si cand aceasta exista - intre ce a citit si ce se intampla in tara sa, in orasul sau, in cartierul sau. Repeta ce a citit cu precizie, dar arareori incearca ceva personal. Vorbeste frumos despre dialectica, dar gandeste mecanic. Gandeste gresit. E ca si cum toate cartile carora le dedica atata timp nu ar avea nicio legatura cu realitatea lumii sale. Realitatea cu care cartile au de-a face e cea idealizata a unei scoli care se deconecteaza din ce in ce mai mult de concret. - Paulo Freire