Pianistul. Amintiri din Varsovia 1939-1945

Pianistul. Amintiri din Varsovia 1939-1945 urmate de fragmente din jurnalul lui Wilm Hosenfeld Premiul pentru cea mai buna carte a anului 2000 acordat de revista Lire • Jewish Quarterly-Wingate Literary Prize in 2000 • Marele premiu al cititoarelor revistei Elle in 2002 • Inclusa pe listele celor mai bune carti ale anului 1999 din publicatiile Los Angeles Times, Boston Globe, The Sunday Times, The Guardian, The Economist, Library Journal • Cartea care a stat la baza filmului omonim regizat de Roman Polanski, distins cu Palme d'Or si cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film in 2002 si cu trei premii Oscar in 2003 (cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun actor - Adrien Brody, cel mai bun regizor) Publicata in Polonia in 1946 si apoi interzisa de autoritatile comuniste, povestea pianistului si compozitorului evreu Wladyslaw Szpilman despre lupta pentru supravietuire in ghetou si, mai apoi, intr-o Varsovie distrusa, sta, prin valoarea sa documentara si umana, alaturi de cele mai cunoscute evocari ale Holocaustului. In septembrie 1939, al Doilea Razboi Mondial incepea cu invadarea Poloniei. Tanarul pianist sustinea pe 23 septembrie, la radio, un recital cu lucrari de Chopin, in zgomotul bombelor germane. Inca nu stia ca aceea era ultima transmisiune in direct inainte de distrugerea statiei de emisie de la Radio Polonia. Avea sa se intoarca in studio in ianuarie 1945, imediat dupa eliberarea Varsoviei, si sa reia recitalul Chopin din 1939. In acest rastimp, Wladyslaw Szpilman pierdea tot ce poate pierde un om in vremuri de ura, frica si razboi. Folosind un limbaj mai apropiat de stilul retinut al lui Primo Levi decat de urgenta morala a lui Elie Wiesel, Szpilman, un observator de o remarcabila luciditate, scrie despre cum a supravietuit datorita unei combinatii de ingeniozitate si noroc, in ciuda faptului ca familia i-a pierit. - Publishers Weekly Wladyslaw Szpilman descrie Holocaustul intr-o proza retinuta care are, pe alocuri, intensitatea poeziei. Nu voi uita niciodata scena din Umschlagplatz: Wladyslaw Szpilman se afla acolo, de partea cealalta a granitei vietii, ales pentru un transport in necunoscut, despre care toti stiau ca inseamna o anumita moarte. Parintii autorului, el insusi, fratele si cele doua surori ale sale impart intre ei o caramela taiata in sase - ultima lor masa impreuna. - Wolf Biermann Traducere din limba poloneza de Luiza Savescu. Fragment din cartea ,,Pianistul. Amintiri din Varsovia 1939-1945" de Wladyslaw Szpilman: ,,Prima zi a anului 1943 - anul in care nemtii aveau sa sufere infrangerea anuntata de Roosevelt. Intr-adevar, norocul incepea sa-i paraseasca pe toate fronturile. Daca macar linia vreunuia dintre aceste fronturi ar fi fost mai aproape! A ajuns la noi si vestea despre infrangerea lor de la Stalingrad, prea dureroasa ca sa poata fi ascunsa sau ignorata cu un comunicat de presa obisnuit, de felul ,,,evenimentul acesta nu are nici o importanta pentru desfasurarea victorioasa a razboiului". De data aceasta, nemtii au fost nevoiti sa recunoasca. Germania a decretat trei zile de doliu, care, pentru noi, au fost primele zile de bucurie dupa multe luni. Optimistii isi frecau mainile, convinsi ca razboiul urma sa se termine in curand. Pesimistii erau insa de alta parere: razboiul avea sa mai dureze inca multa vreme, dar ma- car acum nu exista nici o indoiala legata de sfarsitul lui. Odata cu vestile politice tot mai imbucuratoare, activitatea organizatiilor clandestine din ghetou s-a intensificat. Si grupul meu era implicat. Majorek se ocupa de aprovizionarea de fiecare zi cu saci cu cartofi, sub care dosea munitie. Mai tarziu o imparteam intre 1/40 noi si o duceam in ghetou, ascunzand-o in cracii pantalonilor. Pericolele erau multe si putin a lipsit sa nu se sfarseasca tragic pentru noi toti. Majorek adusese cartofii in saci, ca de obicei, la depozitul unde fusesem repartizat eu. Trebuia sa ii desert, sa ascund munitia si sa o distribui seara colegilor. Cu toate acestea, abia ce ii pusese jos si plecase din depozit, ca s-a deschis usa pe neasteptate si in cadrul ei a aparut Untersturmfuhrer Young. A privit in jur, a zarit sacii si s-a apropiat de ei cu pas rapid. Mi s-au taiat picioarele. Daca ii verifica, eram pierduti. In primul rand eu ma alegeam cu un glont in cap. Young s-a oprit langa saci si a incercat sa desfaca unul. Sfoara se incurcase si se dezlega cu greutate. SS-istul a injurat nerabdator uitandu-se dupa mine. - Dezleaga-l! a mormait el. M-am apropiat, facand eforturi sa