Poezii. Proza. Traduceri - St.O. Iosif

Adevarata placa turnanta a poeziei noastre de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, Iosif a putut fi considerat modernizatorul la noi al baladei romantice germane, care a ajuns (si pe aceasta cale) la Radu Stanca si St. Aug. Doinas. In Istoria lui, I. Negoitescu citeaza Clopotele din Nurnberg, o poezie scrisa in 1911, dupa o calatorie in Germania (cum aflam din scrisoarea pe care poetul o adreseaza editorului sau, Emil Cioflec). Criticului i se pare ca poezia ,,suna a bune traduceri din vechiul lirism german" si ca Radu Stanca ,,va realiza baladismul sau superior", ,,pornind de aici". Doinas a cunoscut si comentat unele din traducerile lui Iosif, e drept, pe cele din Shakespeare. [...] Traducerile sunt exceptionale. Nimeni inainte de Ion Pillat n-a tradus mai mult si mai divers. - Nicolae Manolescu Importanta lui Iosif in literatura si cultura noastra nu trebuie cautata neaparat in sectorul liricii de inspiratie samanatorista. Un asemenea personaj discret, modest, timorat in a se afirma, cum a fost autorul, poate fi insa un bun traducator al creatiei altora. Traducerile - si nu productiile proprii - reprezinta partea cea mai solida din opera acestui autor. Lipsita in buna parte de o personalitate proprie, bine conturata, Iosif cauta mereu sa se ascunda intr-una de imprumut, asa cum incearca sa ilustreze si tematica impusa de samanatorism. Acest alter-ego mai puternic, mai nobil a fost, in cazul autorului nostru, in primul rand poetul romantic german Heinrich Heine, din care Iosif a tradus mult, uneori ca in Vedenia sau Cavalerul, cu rezultate mai mult decat notabile. G. Calinescu insusi, altfel zgarcit cu aprecierile, nu ezita sa considere activitatea de traducator a lui Iosif ,,magistrala". - Oana Soare