Pravale-Baba - Ionel Teodoreanu

Toamna, orasul miroase a must, a miere si ceara. I-atata frunza in aurul lui Septembrie, ca in ceasul asfintitului, pana tarziu la bruma lunii, parca-si piaptana parul despletit o fata din aurul Rhinului. Cand bate luna plina numai copiii dorm, mosnegii si cu babele; iar ceilalti se duc cu vin si must spre tinereta, cu tiganii care-s greerii vinului si cu greerii care-s lautarii stelelor. Si, dupa ce se scutura frunza nucului pe iarba si aripa randunelii pe zarea lui Eminescu, poamele tot nu pleaca din orasul lor. Podul fiecarei case e plin de struguri spanzurati, care se zbarcesc dulce cu strafida in ei; iar la ferestre stau gutui si mere, privind afara ca fetele indragostite.