Prolegomene la o etica aplicata cercetarii stiintifice socio-umane in vremuri mozaicate haotic - Carmen Cozma

Dintru inceput, se cuvine a da expresie unor serioase intrebari: Ce reprezinta etica in cercetarea stiintifica? La ce bun studierea unei etici aplicate cercetarii stiintifice? Cum ar trebui, din punct de vedere etic si moral, desfasurata cercetarea stiintifica? Cercetatorul necesita a fi abordat (si, el insusi, sa se considere a fi) in calitate de fiinta (iar nu doar ,,resursa") umana? Ceea ce inseamna ca o personalitate stiintifica ar trebui sa fie si (daca nu chiar mai ales) o personalitate morala; respectiv o structura vie, in act, purtatoare a unor valori specific umane, care sunt, in principal, forme de manifestare a virtutii etice, raportandu-se in permanenta la un ideal (si) moral: acela de a-si aduce contributia la binele comun - asa cum aceasta sintagma a fost incetatenita in intelesul clasic, neafectat de divagatiile incercate, in timp, de catre unii -, de a sluji interesul general al mersului inainte (iar nu inapoi) al cunoasterii umane; nu oricum, ci respectand norme si principii etice de viata si de lucru. In joc intra, aici, o anume acceptiune a expresiei idiomatice doing well by doing good - care merita atentie; in esenta, a face binele-scop, pe o cale si cu mijloace bune; demonstrand, din partea unui subiect, o clara constiinta morala a alegerii, in primul rand, a binelui, a urmaririi binelui si a faptuirii lui cu metode si procedee bune. Lucrurile nu sunt defel simple; luand aminte chiar la dificultatile pe care le ridica teoretizarea a ceva care, la prima vedere, pare a fi cunoscut de toata lumea: morala; dar care se dovedeste a fi ceva complicat de lamurit si explicat; si, in consecinta, este greu a se ajunge la un numitor comun referitor la ceea ce ea inseamna, plasandu-ne in universul eticii.