Simon

• Roman castigator al Bolsaia Kniga 2021 - Premiul cititorilor Un secol de istorie armeana, vazut prin prisma femeilor dintr-un orasel de munte, se desfasoara in Simon, noul bestseller international al scriitoarei Narine Abgarian. Simon ne atrage intr-un vartej de povesti, in care duritatea vietii se ingemaneaza cu delicatetea iubirii, iar tragicul si sumbrul se intretes cu umorul si exuberanta. Intr-un orasel din Armenia, moare zidarul Simon. A avut o viata lunga, s-a bucurat de respect, dar a fost cunoscut si pentru numeroasele sale aventuri amoroase. La inmormantare se aduna toate femeile pe care le-a iubit: Susanna, prima dragoste, fata cu o copilarie invadata de tenebre, Eliza, modesta si tandra, tradata de propriul sot, Sofia, frivola si plina de viata, dar marcata de suferinta numeroaselor sarcini pierdute, Silvia, internata candva abuziv intr-un spital de psihiatrie, fara dreptul de a-si mai vedea copilul. Pentru ele, iubirea lui Simon a fost vraja care le-a schimbat complet soarta. Si sa nu uitam de Melania, sotia care a invatat cu timpul sa se resemneze cu aventurile lui, punand insa la cale din cand in cand cate un scandal cu tipete si vesela sparta, pentru a-si pastra demnitatea, sau de Sasia Vardanus, personajul aproape magic, care insoteste ca un fel de cor antic povestea fiecareia dintre femei. Alcatuit din povesti de viata rascolitoare, romanul lui Narine Abgarian este intelept intr-un sens aproape biblic. - Anna Delianidi Simon ne face cunoscute povestile a patru femei capabile sa poarte pe umerii lor un secol enorm, cu foamete si epidemii, cu razboaie si genocid, cu cenusiul opresiv al puterii sovietice. - thebookadvisor Cel mai recent roman al lui Narine Abgarian, intitulat laconic Simon, pare sa se inspire din atmosfera cinematografica a filmului lui Francois Truffaut Barbatul care iubea femeile. Scriitoarea insasi este cea care ofera un indiciu in acest sens, citandu-l explicit pe maestrul curentului Nouvelle Vague in a doua parte a cartii. Ambele opere incep cu o pierdere. Un barbat a murit, iar femeile care l-au iubit isi amintesc de el. Nu este o coincidenta faptul ca se apeleaza la Truffaut, un cineast inclinat in mod natural sa sondeze sufletul feminin cu o perspicacitate instinctiva. Dar Simon, protagonistul lui Abgarian, iubeste femeile. Ele sunt cele care il tin in viata. Iruptia sa neasteptata in existentele lor, marcate de experiente extrem de dureroase, este aproape cathartica. - Riccardo Cenci Traducere din limba rusa de Luana Schidu. Fragment din cartea ,,Simon" de Narine Abgarian: ,,A fost cea mai lunga idila a lui Simon. S-a prelungit aproape un an si jumatate si s-a incheiat cu o scena urata facuta de Melania. Afland despre ultima aventura a sotului ei, ea s-a dus la fabrica de conserve si a facut scandal in biroul directorului, cerand ca angajata care ducea o viata rusinoasa pentru o femeie sovietica sa fie pusa in discutie in cadrul colectivului. Directorul, asigurand-o ca se va ocupa de asta numaidecat, a condus-o afara, iar Silviei nu i-a spus nimic. Ea insa a aflat despre cele petrecute de la secretara si, arzand de rusine, a plecat acasa fara sa ceara voie. A aflat de isprava si Simon - Melania i-a povestit totul cu gura ei cand a venit de la lucru. Pentru ca se racorisese in cabinetul directorului, acum vorbea cu sotul ei pe un ton rece si instrainat: da, am fost la mandra ta la fabrica, da, am cerut sa fie facuta de rusine in fata colectivului, tu ce-ai fi vrut, sa vin la fabrica de relee si sa cer sa fii tu pedepsit? El a pasit peste vesela sparta, pe care ea intentionat n-o stransese, si a iesit din casa. Ea nu s-a apucat sa strige dupa el, stia ca nu pleaca nicaieri, cei trei fii il tineau legat zdravan: cineva care a crescut fara parinti n-o sa-si paraseasca niciodata copiii. In ciuda lipsei de echivoc a situatiei, Melania era roasa de remuscari. La urma urmelor, ar fi putut sa se duca la Silvia si sa vorbeasca cu ea, sa faca scandal la ea acasa. A vrut s-o loveasca mai tare. Pentru ce? Silvia merita asta mai putin ca oricine. In fond, era singura pe care berdenii n-o judecau si n-o barfeau. De aceea si statuse Melania atata timp in nestiinta - nimeni nu se grabise sa-i deschida ochii asupra noii legaturi a sotului ei. Pesemne fiecare chibzuise in sinea lui ca Silvia, inchisa in ea si izolata cum era, merita farama ei de bucurie femeiasca, si chiar daca pentru asta era nevoie sa aiba relatii cu un barbat insurat, fie si-asa. Tocmai aceasta tacere conspirativa a tuturor o ranise pe Melania. Pentru prima data nu mai era ea ce