Sirop zmeura 700 ml, Fares

Sirop zmeura 700 ml Fares Sirop din zmeura parfumata, cu gust incantator, dulce-acrisor. Combina-l cu apa intr-un pahar gata de distractie si voie buna! Ingrediente:zahar,apa,suc de zmeura 6% (din concentrat de zmeura),acidifiant: acid citric,arome,conservant: sorbat de potasiu.Preparare: Sucul de zmeura se obtine prin diluarea unei parti de sirop cu 6 parti de apa minerala sau apa plata. Rolul componentelor: Arbust tufos, din familia Rosaceae, cu ghimpi mici, cu tulpina erecta, arcuita spre varf, cu frunze imparipenat compuse, cu 3-7 filiole ovat-lanceolate dintate pe margini; florile albe sunt dispuse in inflorescente racemoase la varfurile ramurilor, iar fructul este o polidrupa aromata, gustoasa, ce contine pectine, acizi organici, antociani, vitamine. In scopuri terapeutice se recolteaza frunzele, inainte de inflorire, in perioada mai-iunie. Denumirea stiintifica provine de la cuvantul latinesc rubus carea inseamna rosu, si din cuvantul latin ida care este numele unui munte in Frigia, locul in care planta crestea din abundenta. Zmeurul era folosit in mod similar cu murul de catre greci, chinezi, practicanti ai medicinei azurvedice, si amerindieni pentru a vindeca afectiuni precum diareea, dizenteria, si pentru a vindeca ranile. Zmeurul este nativ in zona Turciei, si pe vremuri a fost folosit de catre populatia Troiei. Descoperirile arheologice au aratat ca romanii au raspandit semintele de zmeur in tot imperiul pana in Anglia. Zmeurul a folosit in lumea intreaga de-a lungul secolelor atat ca hrana, cat si ca remediu. Este o planta despre ale carei intrebuintari medicale vorbeste Valerius Cordus (medic si botanist german, 1515-1554), iar Conrad Gessner (naturalist elvetian, cunoscut si ca botanist si medic, 1516-1565) pomeneste de un sirop de zmeura. In medicina stiintifica romaneasca de la inceputul secolului trecut, infuziile din frunzele de zmeur erau recomandate in catarul gastro-intestinal, aciditate stomacala, diaree si "reguli puternice" (hipermenoree). Medicina populara facea uz de ceaiuri din frunze uscate si muguri contra eruptiilor de piele si in bolile de femei, sau contra hemoragiilor, diareei si dizenteriei; se mai intrebuinta otetul de zmeura sau mustul ca limonade in bolile febrile precum pojarul, scarlatina, anginele. Frunzele de zmeur contin tanin, flavone, si mici cantitati de vitamina C avand actiune diuretica, astringenta, utilizandu-se si la prepararea ceaiurilor aromate. Traditional, in Europa in general, sunt folosite pentru afectiuni ale tractului gastrointestinal, ale tractului respirator, sistemului cardiovascular, pentru iritatii ale mucoasei bucale si a gatului, si de asemenea pentru inflamatii ale pielii, gripa, febra, probleme menstruale, diabet, deficiente in vitamina C, ca diaforetic, diuretic si coleretic, si de asemenea ca purificator al sangelui. Consumul frunzelor de zmeur in timpul sarcinii (in stadiile mai avansate), in vederea scurtarii travaliului si usurarii nasterii, a fost popular timp de generatii, efectul incepand sa fie studiat inca din anii 1940, si chiar daca studii clinice cu metodologie de ultima ora lipsesc, totusi unele investigatii clinice au realizat observatii incurajatoare in aceasta directie.