Stefan cel Mare. Scenariu cinematografic de Camil Petrescu

Numai in domeniul filmului, Camil, care aspirase sa fie ,,om de film" complet nu fusese atat de norocos. Activitatea in noul mediu a fost permanenta si s-a vrut totala, si asa a si fost, cu amendamentele impuse de epoca, evident. Inca din prima tinerete a functionat (pe state de plata) ca referent al cinematografelor din Timisoara. S-a vrut si a activat ca animator al ,,celei de a saptea arte", infiintand companii cinematografice (ramase doar in stadiu de proiect) numite Carpatia-film sau Cineromit. In cadrul acestor companii a congregat nume dintre cele mai mari ale teatrului romanesc. Aceste initiative l-au silit sa contacteze si diferiti potentati ai industriei si comertului si in corespondenta trimisa sau primita apar nume ca Max Ausnit, proprietarul Uzinelor si Domeniilor Resita (numit Regele de Fier sau Regele Otelului), Nicolae Malaxa (fabricantul de locomotive si al primului automobil romanesc), cei mai mari doi industriasi ai Romaniei, dar si altii mai mici, ca Johan Schlesinger, important comerciant, mai notoriu ca proprietar al unei herghelii ce dadea favoriti pe hipodrumul bucurestean; sau E. Chapira, ceasornicar, si Otto Gagel, proprietarul unei faimoase fabrici de paine, amandoi furnizori al Casei Regale. Nici numele lui Aristide Blank, marele bancher, nu lipseste. A infruntat obstacole ca sa viziteze (impreuna cu Soare Z. Soare, prim regizor al Teatrului National) studiourile de film, faimoase, din Germania. ,,O vizita la UFA inseamna - se destainuia apoi la intoarcere - o vizita la Meca artei cinematografice a lumii. Lucru, de altfel, foarte greu de izbutit... In uriasa cetate a filmului se munceste mult, timpul e scurt, iar vizitatorii si solicitatorii inoportuni se anunta nenumarati... Sediul din Krausenstrasse e pazit ca o cetate. Cu dusmanul din afara nu se comunica decat la telefon... Trei randuri de portari, apoi trei soiuri de registre". Si apoi a fost autor de scenarii de film. Divortul doamnei Dudu si O fata intr-o iarna apartin aceleiasi atmosfere de epoca, din care s-au nutrit si marile romane Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si Patul lui Procust. Scrise in deceniul 3, ele se adreseaza insa publicului de film interbelic. Tematica si gradul de adancire a temelor este evident ca au avut in vedere nivelul la care se gasea incipienta industrie cinematografica romaneasca. Avand si prestigiul functiei de fost director al Teatrului National, s-a pus in legatura cu nume ale cinematografiei europene ca: Vittorio de Sica, Jean Gabin, Raimu (Jules Auguste Muraire), Marcel Pagnol. (Inca din 1938-39 incepuse un schimb de scrisori cu case producatoare din Ungaria, Franta, Italia.) Acum, Rampa teatrala si cinematografica putea da stiri precise: ,,D. Camil Petrescu, cunoscutul nostru om de teatru a parasit Vineri 25 Septtembrie Capitala plecand in Italia. D-sa va avea intrevederi cu d. Giulio Bragaglia cunoscutul regizor italian si cu d. Corrado Pavolini directorul ,,Companiei dell'Academia di Roma". O saptamana intreaga este rezervata vizitarii Studiourilor italiene. Plecat pentru doua saptamani ca sa ia contact cu cercurile teatrale si cinematografice din Roma, d. Camil Petrescu a fost retinut la Roma mai mult de o luna. Cauza acestei intarzieri este ca d. Camil Petrescu a fost solicitat la Roma sa scrie cateva scenarii. Cel dintai dintre aceste scenarii al carui personaj principal este Stefan cel Mare a produs o extraordinara impresie, nu numai in cercurile intelectualilor romani de la Roma, dar chiar in lumea cinematografica italiana. Sunt in curs de tratative pentru discernerea acestui film, menit sa reprezinte strainatatii o imagine de neuitat a lui Stefan cel Mare in conditii maxime de arta... Dl. Liviu Rebreanu a subliniat indeosebi meritul acestui film istoric care, spune d-sa, aduce pentru prima oara in scena si altceva decat vesnicele conspiratii ale boierilor impotriva voievodului, ca in aproape toate piesele istorice de pana acum. Conditiile create de razboi au impiedicat insa realizarea unui film in regia lui Vittorio de Sica pe un scenariu al scriitorului roman. Doua epoci dificile, de dictatura si apoi de totalitarism, ce se succedau, de fapt, logic, aveau sa-si puna amprenta asupra creatiei vremii. Evitarea problemelor contemporaneitatii, exaltarea sentimentului patriotic odata cu refugierea in trecut sunt semnele indubitabile ale cenzurilor de tot felul. Stefan cel Mare si, mai apoi, Balcescu, poarta evident pecetea conditiilor noi in care au fost scrise. Mai ales avatarurile acestui din urma proiect, reflecta foarte bine epoca. Cateva insemnari jurnaliere ni-l arata pe Camil Petrescu incercand o colaborare cu noile institutii care n-aveau sa produca decat intriga, dezbinare, risipa de bani, si niciodata arta: La 7 iunie 1950, se infiintase Comitetul pentru Cinematografie, in subordinea Consiliului de Ministri, avand institutii surori ca, de pilda, Directia Retelei Cinematografice (ce a dus in 1952 la Directia Difuzarii Filmelor). Camil Petrescu a crezut ca va avea, poate, si el un loc in noua lume. Esecul filmului Balcescu este chiar esecul incercarii scenaristului si regizorului Camil Petrescu de a functiona in noua societate, desi atunci lucrurile puteau sa para altfel. Am mai spus ca publicarea scenariilor cinematografice ale lui Camil Petrecu devine act de cultura, azi, in epoca televiziunii si internetului, fiind si un semn de recunoastere a precursorilor. Ca si in cazul scenariului Divortul doamnei Dudu, nici in cazul lui Stefan cel Mare pregatirea pentru tipar n-a ridicat probleme deosebite. Numerotarea scenelor s-a indreptat de catre editura pentru mai multa precizie, completandu-se, intre paranteze drepte, anumite lacune. Si aici s-a realizat, in redactie, un asa numit ,,Generic", care cuprinde atat rolurile principale ale filmului, cat si aparitiile de figuratie. - Alexandru Buican