Strada fetei care iubea ploaia - Eduard Dorneanu

Strada fetei care iubea ploaia nu se petrece intr-un decor exterior, ci in interiorul memoriei si al constiintei noastre, pentru ca ploaia intra sub piele, strada iti opreste respiratia, iar iubirea, intensa si trecatoare, lumineaza cat o viata. In final, poemul care poarta acelasi titlu pecetluieste intreaga experienta, confirmand faptul ca aceasta carte apartine nu doar prozei, ci si poeziei unei inimi care refuza uitarea. Strada fetei care iubea ploaia se dezvaluie ca o opera de exceptie, o confesiune lirica si o fresca socialaa, o scriere care aduna in sine frumusetea si fragilitatea adolescentei, grotescul si tandretea unei epoci, forta memoriei si transfigurarea poeziei. - Roxana Gavrila