Suflet dezgolit - Corina Savu

Suflet dezgolit Sunt un suflet gol in aceste versete, Suflet dezgolit, singur si nelinistit, Ce-si lasa petalele imprastiate. Suflet care poate fi un mac, O stanca, o jungla, un val, Care poate fi crin la margine de lac. Suflet care rataceste precum vantul obosit Si zambeste cand este peste mari Si doarme dulce, in zori, risipit. Suflet care se-nchina pe altarele tale, Zeii care nu coboara sa-l doboare, Un suflet care nu cunoaste jale. Suflet care atunci cand ninge palpaie, In tristete, strigand pentru trandafiri, Sa vina primavara sa-l mangaie. Suflet care moare de un parfum, Dintr-un suspin al unui vers care se roaga, Langa o suflare facuta scrum. Suflet care sangereaza si moare subit, Un suflet dezgolit