Taramul viu. Povesti cu miez - Andra Samson

Am inceput sa citesc povestirile Andrei Samson intr-o sambata seara si le-am continuat duminica, intr-o atmosfera vesperala, pentru a le incheia luni. La finalul cartii am facut o constatare simpla: indiferent de ziua lecturii, efectul ei ramane acelasi - unul duminical -, prin tihna si calmul pe care le inspira. Constructia textului, cinematografica si senzoriala, are toate ingredientele specifice realismului magic: densitate poetica, elemente supramundane, mister atent dozat, curgere muzicala a frazei, atmosfera de basm si, mai ales, gratia de a povesti extraordinarul cu tonul calm al cotidianului. Ca senzatie de lectura, universul narativ al autoarei intra uneori in rezonanta cu cel al lui Vasile Voiculescu, iar alteori lasa sa transpara o luxurianta energie imaginativa apropiata de cea a lui Fanus Neagu. Fraza, mladioasa si hipnotica, capata adesea propria sa forta de fascinatie. Textele Andrei Samson, reunite in acest volum, construiesc o realitate situata, in mod liminal, ,,intre doua lumi", iar toate povestirile, chiar si cele mai grav melancolice, sunt strabatute de o radianta lumina interioara, de parca ,,au inghitit un soare"... - Cosmin Neidoni Taramul viu devine, in aceasta carte, un axis mundi al povestilor, o rascruce intre realitate si imaginatie, intre candoare si inefabil, intre mister si simplitate. Actul povestirii imbina, de asemenea, duiosia cu uimirea, ambele intretinand circuitul emotiei si al empatiei printr-o profunda intelegere a naturii umane. Delicate si fragile, aceste naratiuni si evocari par sa nu fi iesit pe deplin din crisalida inocentei si a zburdalniciei specifice unei copilarii parca atemporale. Cititi-le si lasati-va fermecati de parfumul si de culoarea lor de gutui amarui, precum si de bucolismul lor solar. - Savu Popa