Teologia eliberarii - Gustavo Gutierrez

Teologia eliberarii. Perspective Saracia e un act de dragoste si eliberare. Are o valoare mantuitoare. Daca egoismul e cauza ultima a exploatarii si alienarii fiintei umane, motivul profund al saraciei voluntare este dragostea fata de aproapele sau. In acest caz, saracia crestina nu poate sa aiba sens decat ca angajament de solidaritate fata de cei saraci, fata de cei ce indura efectele saraciei si nedreptatii, cu scopul de a da marturie pentru raul pe care acestea - roade ale pacatului, ruptura a comuniunii - il reprezinta. Nu este vorba despre a idealiza saracia, ci, dimpotriva, de a ne-o asuma asa cum este ea: un rau; pentru a protesta impotriva ei si a ne stradui sa o abolim. Daca reflectia teologica nu duce la insufletirea actiunii crestine in lume, la un angajament mai deplin si mai radical al caritatii; daca, mai concret, in America Latina nu face ca Biserica sa se situeze transant si fara ingradiri controlate de partea claselor oprimate si a popoarelor dominate, aceasta reflectie nu va sluji la mare lucru. Mai rau inca, nu va fi utila decat pentru a justifica termeni de mijloc si capitulari si pentru a rationaliza astfel o subtila indepartare de Evanghelie.