Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului - Petroniu Tanase

Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului. Opere complete 1 Parintele Petroniu Tanase s-a nascut in anul 1914, in comuna Farcasa, judetul Neamt. Calugarit si format duhovniceste in obstea Man. Neamt, i-a intalnit acolo in obste atat pe Sf. loan lacob, cel rasadit mai apoi in pustia Hozevei din Tara Sfanta, cat si pe vrednicul de pomenire patriarh Teoctist cu care a fost coleg in anii de seminar. Licentiat in Teologie, parintele a urmat si studii de Matematica, Litere si Filosofie in Bucuresti. A devenit angajat al Cancelariei Sf. Sinod si secretar al Patriarhului Nicodim. Pentru o perioada a stat la Man. Antim din capitala, fiind membru al gruparii ,,Rugul Aprins", ultimul bastion de rezistenta al intelectualitatii crestine interbelice in fata comunismului ateu. A fost trimis ca profesor la Seminarul Man. Neamt si mai apoi in Manastirea Slatina, unde a vietuit impreuna cu Pr. Cleopa Ilie, Pr. Arsenie Papacioc, si mitropolitul de mai tarziu Antonie Plamadeala. Acolo a devenit si staret, pana la decretul scoaterii din monahism din 1959. Retras in casa unei surori, a fost chemat si reangajat ca secretar si contabil la Man. Curtea de Arges. Apoi a urmat reintegrarea in viata monahala din 1966, de data aceasta in Man. Sihastria, unde a vietuit 12 ani. Dorul de desavarsire i-a indrumat insa pasii spre Sf. Munte Athos, unde s-a nevoit din anul 1978, facand parte din grupul de monahi trimisi de Patriarhia Romana spre a revigora monahismul din Schitul Romanesc Prodromu. Apreciat si iubit deopotriva in Grecia si Romania, Parintele Petroniu a fost staretul Schitului Prodromu din 1984 pana pe 1 ianuarie 2011. A plecat la Domnul pe 22 februarie 2011 la varsta de 97 de ani. Din cei peste 80 de ani petrecuti ca monah, 33 i-a petrecut in Sf. Munte Athos si 27 ca staret al schitului, fiind recunoscut ca al doilea ctitor al acestui sfant asezamant. Pe langa opera de reconstructie a schitului si de revigorare a vietii monahale, a lasat in urma o opera teologica scrisa si tradusa, vrednica de a fi cunoscuta tuturor, deopotriva monahilor si credinciosilor.