Viktor. Umbre sub soarele Braziliei - Raul Neghina

Your touch recalls the life I knew... Nu mai e nevoie de cod. Nu mai e nevoie de traducere. Traiesc in fluxul acestor amintiri, dar nu mai sunt un observator. Le simt ca si cum ar fi fost si ale mele. Poate au fost. Poate asta inseamna iubirea - cand amintirile ei devin ale tale, fara sa le fi trait cu adevarat. Sau poate ca suntem aruncati intr-un viitor, viitorul pe care ni l-am fi dorit amandoi. Ce cuvant magic, viitor... ce bine suna. Si atunci, de ce nu l-am scrie la fel ca pe o scrisoare? Ca pe un roman pierdut. Romanul pe care el nu a mai apucat sa-l vada publicat... Dar eu am sa le rescriu povestea. Asta daca ma lasa. Daca pot. Incep sa inteleg tot mai bine sensul acelor intamplari bizare... Ce ironie! Si totusi, de ce nu-mi inteleg propria viata...?