Zece nopti cu vise

Cele zece povestiri sunt scrise intr-un stil evaziv, cultivand ambiguitatea, si sunt plasate la granita dintre fantastic si enigmatic. Un soi de angoasa, de neliniste, curge ca o apa subterana prin toate aceste povestiri. Scriitorul se joaca voit cu antitezele: de-a intalnirea/de-a neintalnirea; de-a iubirea/de-a tradarea; de-a iluzia/de-a deziluzia; de-a Eros/de-a Thanatos.Visatorul din volumul de fata izbuteste sa intreteasa cu maiestrie zece microreflectii onirice pe teme ce tin de conditia umana: dragostea, ura, tradarea, viata, moartea, iluzia, creatia, jocul perceptiei, paradoxul, credinta, ispita, invitandu-l pe cititor sa-si urzeasca propriile intrebari si raspunsuri